Dacă ar fi să dăm o definiţie pe scurt a spiritualităţii, aceasta ar fi: ansamblul de idei, concepte, sentimente, trăiri, activităţi, ce ţin de viaţa spirituală a unui individ, colectivitate sau naţiune. Mergând însă mai departe, ne întrebăm ce este viaţa spirituală? Răspunsul este foarte simplu; tot ceea ce facem pentru evoluţia sufletului, ca entitate de lumină, reprezintă viaţa spirituală e fiecăruia dintre noi. Viaţa există în toate planurile, pentru că moartea, aşa cum o ştim noi, reprezintă  doar dispariţia corpului material, sufletul, spiritul, continuându-şi existenţa în alt plan, cu altă frecvenţă luminică, mult mai mare decât a planului 3D, material, în care ne aflăm noi acum. Coborârea sufletului pentru reântrupare din planurile luminice înalte, durează mai mult sau mai puţin, în funcţie de nivelul evolutiv pe care-l are entitatea care trebuie sa vină la reîntrupare. Dacă trebuie să vină la reîntrupare o entitate foarte evoluată, atunci, aceasta îşi va incepe coborârea din planurile luminice foarte înalte unde se află, chiar cu zeci de ani pământeni înainte de a se reântrupa, şi se va simţi în câmpurile viitoarei mame cu cel puţin 1 an înainte de a se naşte. Astfel, nu putem vorbi de o discontinuitate în viaţa spirituală a unei entităţi. Viaţa spirituală există sub o formă atunci când entitatea este întrupată, şi continuă şi după destruparea acesteia sub altă formă, pentru că vorbim aici de viaţa spiritului, a sufletului, nu a trupului.

Viaţa spirituală ca entitate destrupată, ca spirit, sau suflet, fiecare-i poate spune cum doreşte, nu ne este cunoscută decât din scrierile unor oameni cu capacităţi „mai deosebite” să le spunem, şi asta foarte limitat. Viaţa spirituală pământeană a îmbrăcat o multitudine de forme, în funcţie de zona în care se naşte şi trăieşte fiecare, de educaţia primită în casă şi în colectivitate şi de religia căreia îi aparţine fiecare.

Pentru foarte mulţi oameni, viaţa spirituală se rezumă la a merge la biserică sau în locurile unde se ţin slujbe, predici, în funcţie de religia de care aparţine fiecare persoană, la a face rugăciuni în anumite momente a zilei sau nopţii sau la a citi cărţi cu subiecte religioase sau spirituale.

Alţi oameni frecventează cursurile diferitelor şcoli spirituale cu scopul de a obţine anumite capacităţi care să le permită să vindece oamenii de boli, sau, pur şi simplu doar pentru a evolua  ca entităţi de lumină şi a-i ajuta şi pe alţii să facă acest lucru.